Această procedură chirurgicală se impune atunci când nu există o altă ocazie de a steriliza animalul și putem folosi această ocazie unică, pentru a ajuta animalul să nu mai producă alți pui, cu cine știe ce bagaj genetic.
Această tehnică nu afectează lactația, care este dată de un hormon (prolactină) secretat de hipofiză, iar sterilizarea implică îndepărtarea ovarelor și a coarnelor uterine, fapt ce nu influențează în nici un fel cantitatea sau calitatea laptelui matern.
O incizie minim invazivă, așa cum se face de către majoritatea medicilor experimentați, nu va încurca în nici un fel alăptarea puilor.
Singura problemă care poate apărea, și pentru care mulți medici se feresc de sterilizarea pe lactație, este faptul că perioada de lactație coincide cu perioada de refacere a uterului, care suferă modificări în timpul gestației, devine foarte fragil și se poate rupe în timpul intervenție chirurgicale provocând hemoragii.
În acest caz, succesul intervenției ține de competența și experiența medicului care o efectuează.